Oțelul și impactul producției lui asupra mediului

Oțelul este un produs de bază în societatea noastră, indispensabil în construcții și nu numai. Producția lui, în continuă creștere de la an la an, are un impact negativ asupra mediului. Fiecare tonă de oțel produsă în anul 2018 genera cca 1,85 tone de dioxid de carbon.

Din această perspectivă, producția de oțel este supusă unor provocări tehnologice care au drept scop reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

În prezent, sunt două tehnologii de producere a oțelului: BOF (blast oxigen furnance) – convertizor bazic cu insuflare de oxigen, o tehnologie poluantă care are la bază minereul de fier drept materie primă și EAF (electric arc furnance) – furnal cu arc electric, o tehnologie mai puțin poluantă, deci mai prietenoasă cu mediul, care are la baza fierul vechi drept materie primă. Circa 70% din total producție mondială de oțel se realizează prin BOF și diferența de 30% se realizează prin EAF.

Cum producția oțelului prin EAF este mai puțin poluantă, este evident că producătorii de oțel, sub amenințarea unor costuri uriașe legate de poluare, vor efectua investiții în tehnologii EAF, iar o consecință subsecventă va fi creșterea cererii de fier vechi.  Decarbonizarea industriei oțelului va transforma fierul vechi într-o valoroasă materie primă, o resursă extrem de importantă ce va trebui protejată prin diferite instrumente de taxare.

În prezent, Rusia are implementata o taxă de export de 45 euro pentru fiecare tonă de fier vechi exportată, iar nivelul acestei taxe va crește la 70 euro.to începând cu 1 August. Tot în acest an și Malaezia a implementat o taxă de 15% pentru exportul de fier vechi.

Așadar, producția de oțel realizată prin EAF pare a fi parte din soluția pe termen lung pentru decarbonizarea industriei oțelului. Consumatorii finali, la rândul lor,  manifestă și ei un interes tot mai mare pentru produse din oțel cu un impact redus asupra mediului tocmai pentru a contribui la reducerea emisiilor de dioxid de carbon pe tot lanțul de aprovizionare.